În acest workshop, Maria Bran invită participanții să reflecteze și să–și extindă gradul de conștientizare asupra diferitelor aspecte ale retragerii (withdrawal) ca proces în psihoterapie, măsură de autoprotecție și structurare a timpului, adaptare de personalitate, proces psihologic intrapsihic și interpersonal.

Eric Berne (1961) a descris foamea de structură și șase modalități în care putem să structurăm timpul, prima dintre ele fiind retragerea ca rezultat al nevoii de odihnă, meditație, somn, pentru echilibru în viața noastră.

Evitarea repetată a interacțiunilor poate deveni un tipar limitativ. Ware (1983) și Joines & Stewart (1987) au diferențiat retragerea pasivă la clienții cu adaptare de personalitate schizoidă, implicarea pasivă la cei cu adaptare de tip pasiv-agresiv și alternanța implicare/retragere pasivă la persoanele cu adaptare de personalitate antisocială.

În contextul unor factori specifici neurobiologici, stres traumatic, toxic etc., există posibilitatea dezvoltării unor tipare de retragere din relații în stări deconectate ca urmare a dezvoltării neuroplasticității maladaptative .

Este necesar sa diferențiem aceste aspecte în munca noastră pentru a ne acorda la clienții noștri .