Ioana Duma vă invită la o scurtă incursiune în teoria dezvoltării sinelui a lui Kohut care ne arată că, încă de timpuriu în dezvoltare, avem nevoia de a fi oglindiți (nevoia de a fi admirați pentru calitățile personale, de a fi celebrată dezvoltarea și a fi aplaudate realizările; nevoia de a ne forma o imagine idealizată a celuilalt semnificativ și de a ne identifica cu calitățile admirabile ale acestuia; nevoia de a ne simți asemănători celorlalți și de a fi incluși în relație cu ei – twinship) (Kohut, 1971). Vom discuta despre felul în care satisfacerea adecvată a acestor nevoi sau deficitul în satisfacerea lor au consecințe asupra gradului de coeziune și coerență a sinelui și astfel asupra autonomiei în funcționarea individului.

În acest workshop ne vom centra pe nevoia de oglindire și manifestările ei sănătoase și disfuncționale la vârsta adultă. Vom analiza realitatea psihologică și relațională a nevoii de oglindire în relație cu unii termeni AT, cum ar fi: nevoia de recunoaștere (este admirația o formă particulară de stroke pozitiv?); experiența relației simbiotice (este experiența subiectivă a copilului cu ”obiectele sinelui” – Kohut, 1971 – similară relației simbiotice?); dimensiunile autonomiei (Berne, 1961) (de exemplu, cum este influențată spontaneitatea persoanei de tendința de a căuta experiențe de tipul ”oglindă, oglinjoară…”?).

Vom discuta și despre prezența nevoii de oglindire și a dependenței de admirația celuilalt în cadrul relației terapeutice, alături de opțiunile terapeutice inspirate din abordarea relațională în AT (Hargaden & Sills, 2002) și din prezentarea lui Little (2006) asupra transferului.

Nu în ultimul rând, participanții vor fi invitați să parcurgă un exercițiu de explorare imaginativă a diferențelor în manifestarea autonomiei în funcție de intensitatea nevoii de oglindire.